Implanturile dentare
Implanturile dentare sunt din ce in ce mai folosite pentru inlocuirea dintilor extrasi. Avantajul major al folosirii implanturilor este ca nu mai necesita slefuirea unor dinti, de obicei sănătosi, pentru ancorarea unei lucrari protetice fixe (punte). Implantul propriu-zis inlocuieste radacina unui dinte. In implant se va fixa un bont protetic si pe acest bont protetic se va atasa o coroana dentara.
De obicei implanturile se insera la aproximativ 3 luni dupa extractia dintelui dar exista cazuri in care pot fi inserate in aceeasi sedinta cuu extractia – implanturi inserate post extractional.
Discutiile majore privind implanturile sunt legate de intrebarea ”cat de repede pot avea dinti in gura?”. Exista posibiliatea incarcarii imediate a implantului in anumite cazuri. De obicei se folosesc lucrari provizorii pentru acesta incarcare imediata. Nu orice caz poate beneficia de aceasta varianta. In primul rand trebuie luata in calcul integrarea osoasa a implantului – intre implant si os trebuie sa se creeze o pelicula care sa stabilizeze acest implant in os, etapa care dureaza in jur de 3-4 luni.
Planul de tratament va fi facut de catre medicul care va insera implanturile, in urma consultatiei clinice si a investigatiilor paraclinice – radiografie panoramica si tomografie computerizata CBCT – Cone Beam Computed Tomography – tehnologia CBCT are la baza un fascicul conic de raze X, total diferit de fasciculul liniar (in forma de evantai) utilizat de CT-urile medicale (scanerul CBCT se roteste o singura data in jurul capului pacientului pentru a capta imaginile, doza de radiatii fiind mult mai mica decat in cazul scanarilor realizate cu CT-ul clasic deoarece este suficienta o singura scanare de scurta durata pentru a cuprinde toata aria de investigat).
Cu ajutorul tomografiei CBCT se stabilesc dimensiunile osului, tipul de os si distanta fata de structurile anatomice din vecinatate (sinusul maxilar si fosele nazale la maxilar sau canalul mandibular si gaura mentoniera la mandibula). La maxilar, daca inaltimea osului nu este suficienta pentru inserarea unui implant, se poate recurge la interventia numita lifting de sinus care consta in ridicarea mucoasei sinusale si aditia de os sub ea. Implanturile potfi inserate in aceeasi sedinta cu liftingul de sinus sau intr-o sedinta ulterioara (la 4-6 luni distanta de prima) in functie de caz.
In general, daca inaltimea osului sau grosimea sa nu este suficienta, se recurge la aditie de os si aplicare de membrana de colagen.
O alta interventie care poate fi necesara in tratamentul cu implanturi este plastia gingivala pentru a obtine o dimensiune adecvata a mucoasei fixe. Aceste informatii vor fi transmise de catre medic in sedinta stabilirii planului de tratament.
Protezarea pe implanturi, in functie de caz, se poate face cu coroane separate, punti sau proteze.
